Prietenia mea cu anxietatea

M-am născut vulnerabilă. Dificultatea apare atunci când vulnerabilitatea atât de expusă și golașă în fața pericolelor se transformă în altceva: într-o afecțiune.

În zilele noastre, e mult prea dificil să te păstrezi optimist, echilibrat sau să încerci să dibuiești calea spre fericire. Dar, în realitate, există un traseu cu bune și cu rele. Ba chiar ar trebui să te bucuri de toate piedicile și obstacolele care intervin pe acest traseu căci doar experiențele negative te ridică și te transformă ca individ.

Oricât de dur ar suna, tehnologia ne omoară. Cu siguranță avem toate condițiile pentru un trai decent, dar, la ce bun toate astea, dacă pe dinăuntru suntem bolnavi, iar mulți dintre noi habar nu avem asta.

Pandemia ne-a răscolit pe toți. Mă așteptam la asta. Aveam un scenariu foarte clar în minte despre cum va arăta lumea post-pandemică. Ce vedeam? Oameni care și-au pierdut încetul cu încetul sănătatea mintală. Din păcate pentru noi, mintea e cea mai importantă, iar ea, în fața atâtor factori turbulenți, dă rateuri la fel ca orice alt sistem de operare. Sistemul de operare mai poate fi schimbat sau updatat,  dar cu mintea umană e cel mai greu de lucrat.

Izolarea trecuse peste mine cu brio. Nu mă simțeam deloc afectată. Mai apoi, ieșeam în lume ca un bobocel ce așteaptă să înflorească. Simțeam o mică anxietate socială. Nu aveam un comportament evitant, încă, dar îmi era frică de oameni, mai ales cei care strănutau și tușeau. 

Treptat, ocoleam orice interacțiune umană și, mai ales, grupurile mari de oameni. Mi-era frică și de umbra mea.

Apoi, a apărut prima insomnie datorată, în principal, de atacurile de panică multiple nocturne și de gândurile care-mi întunecau mintea. Eram îngrozită că nu voi mai apuca ziua de mâine.Cum puneam capul pe pernă, cum îmi simțeam mușchii încordați, deveneam neliniștită, inima galopa, respiram scurt și greoi, iar privirea mi se plimba agitată prin cameră.  Asta m-a facut să dezvolt o frică de moarte terifiantă. Paradoxal, iubeam viața și doream(și doresc) să trăiesc cât mai mult, dar nu-mi făcea plăcere să mă văd, să stau cu mine, și nu mă bucuram de ce trăiam. Stările depresive accentuau totul căci aveam senzația că tot ce fac nu e bine și că sunt o ratată.

Gândul că moartea ar putea sta în calea planurilor mele mă neliniștea cel mai mult. Și pentru că, am multe perspective și visuri, eram conștientă că e imposibil să le realizez pe toate cât mai curând.

Lucrurile s-au mai liniștit când am început să inițiez treptat proiectele dorite, chiar dacă intervenea anxietatea anticipațională(„Ce va fi? Oare va ieși bine? Oare sunt suficient de bună pentru asta? Oare va citi cineva?”). Întrebările la care nu avem un răspuns clar, pot fi foarte periculoase pentru cineva care analizează totul în detaliu și are remușcări pentru fiecare acțiune a sa.

Site-ul ar fi fost, probabil, amânat mulți ani. Timpul insuficient, agitația, stresul zilelor cotidiene m-ar fi împiedicat să pornesc proiectul. Dar anxietatea și frica de moarte, m-au împins să grăbesc lucrurile tocmai pentru că aveam nevoie să observ ce se întâmplă cu mine, să analizez și să aștern undeva tot ce trăiesc.

Bătăiile inimii creșteau oricând, în orice zi, doar că nu se manifestau ca atacuri de panică în întregime.

Oamenii nu sunt dispuși să te asculte, darămite să înțeleagă prin ce treci. Evită subiectul și nu sunt capabili să te ajute. Tocmai de aceea, am ascuns anxietatea de urechile tuturor.

Cand ieșeam în lume, eu trebuia să fiu bine. Dar înăuntrul meu mă sufocam. Nu puteam pleca nicăieri și, ori de câte ori, eram singură, inima bubuia, respirația era alertă, tremuram la gândul că mi s-ar putea întâmpla ceva.

Mă găseam în mijlocul zilei având scenarii horror în minte despre „ce ar putea să se întâmple dacă”, „ce ar putea să fie”, până când mi-am interzis, o perioadă, să mai înfrunt realitatea.

Nu puteam ajunge la magazinul de la colțul străzii. Atacurile de panică erau atât de îngrozitoare încât mi se tăiau picioarele, apoi respirația, și, în clipa următoare, amețeam. Senzația de leșin și panica erau mai puternice decât orice altă nevoie.

Chiar în perioada în care, din cauza atacurilor de panică, nu reușeam deloc să mă odihnesc noaptea, iar ziua mă simțeam neputincioasă, am fost singură. Atât de singură încât zilele păreau infinite. Nu era nimeni alături de mine cu care să vorbesc, cineva căruia să-i cer ajutorul când mă luptam cu un atac de panică. Nimeni. Eram singură! Iar gândul că aș putea muri și m-ar găsi cineva prea târziu, mă obliga să stau cu ochii pe pereți noaptea și să fiu în gardă toată ziua.

Atunci, am știut. Nu o pot confrunta singură!

Foarte rar am cerut ajutorul unui specialist. De fiecare dată când apelam la această variantă,  mă aflam în stadiul cel mai grav. Am fost surprinsă să aflu că, de fapt, tot ce făceam pentru a omorî anxietatea era corect. Respirații, meditație, mișcare, mă forțam să ies din casă, îmi schimbasem tabieturile, ba chiar ascultam mantre. Astfel de strategii sunt chiar recunoscute pentru beneficiile lor.

Ce să vezi? Autosabotajul era prietenul cel mai bun al anxietății mele.

Da, eram anxioasă, dar tot ce faceam pentru a lupta cu intrusul autoanulam când îmi implantam gânduri de tipul „nu pot face asta”, „mă depașește”, „ nu pot singură”.

Aveam nevoie de un specialist să-mi spună că mă sabotez și că pot merge mai departe, doar că trebuie să o fac singură. „Eu controlez mintea, nu ea pe mine!”

Și avea dreptate!

Când știi că anxietatea a pus stăpânire pe viața ta?

Atunci când oamenii te privesc ciudat și te judecă pentru trăirile și sentimentele tale; când totul în lumea ta devine negru, întunecat și gândurile tale sunt din cele mai rele. 

Atunci când tremuri din toată ființa ta, plângi, urli și ai vrea să omori partea asta în tine. 

Atunci când te simți deznădăjduit, obosit, sătul, scârbit și nu mai ai chef nici de tine pentru că nu-ți place de reflexia ta din oglindă.

Atunci când nu te mai recunoști!

Ce este anxietatea?

Anxietatea devine o tulburare atunci când este irațională, excesivă și afectează toate aspectele vieții unui individ. De pildă,  frica, anxietatea și îngrijorarea excesive și recurente provocate de gânduri iraționale care, de fapt, de cele mai multe ori, nu există și nu se întâmplă în realitate. Tulburările de anxietate sunt cel mai des întâlnite tulburări mintale și afectează aproape 30% dintre adulți, dar pot fi tratate.

Tulburările de anxietate te împing să eviți situațiile care declanșează sau agravează simptomele. Astfel, atât planul personal, social, cât și cel profesional pot fi afectate.

Ce tipuri de anxietate există?

• • Tulburarea de anxietate generalizată

• • Tulburarea de panică, prin:

     

    • • Palpitații, ritm cardiac rapid
    • • Transpirație
    • • Tremur
    • • Senzație de sufocare
    • • Dureri în piept
    • • Senzație de amețeală sau leșin
    • • Frisoane sau bufeuri
    • • Greață, dureri abdominale
    • • Frica de a pierde controlul
    • • Frica de a muri

• • Fobiile

• • Agorafobia, care se manifestă prin:

     

    • • Teama de a folosi transportul public
    • • Dificultăți de a sta în spații deschise sau închise
    • • Teama de mulțime

• • Tulburarea de anxietate socială

• • Tulburarea de anxietate de separare

Cum se manifestă anxietatea?

SIMPTOME ANXIETATE:

-Nervozitate, iritabilitate, stare de neliniște

-Dificultăți de concentrare

-Dificultăți în a controla gândurile îngrijorătoare

-Sentiment constant de pericol, panică sau moarte

-Dureri de cap, dureri abdominale, dureri musculare

-Frecvență cardiacă crescută

-Respirație rapidă (hiperventilație), transpirație, tremurat

-Senzație de slăbiciune sau oboseală

-Probleme cu somnul

-Atacuri de panică

Am trăit-o pe pielea mea și știu cum totul devine o luptă aprigă de supraviețuire.

Sunt aici să raspund la multe întrebări pe care și tu, poate le ai. Sunt aici să luptăm cu ea și să redevii tu cu adevărat. Sunt aici ca un prieten, nu ca un specialist, așa că să nu fii prea pretențios/oasă, te rog.

Sunt aici lângă tine să te ajut și să te îndrum! 

Hai să scăpăm de anxietatea ta! Abonează-te la newsletter pentru a fi la curent cu viitoarele articole postate pe tema anxietății și vei învăța cum o poți controla!

SURSE BIBLIOGRAFICE:

www.psychiatry.org

www.nimh.nih.gov

www.nami.org

www.apa.org

IMPORTANT: În rubrica dezECHILIBRU voi vorbi despre ANXIETATE, DEPRESIE, INSOMNII, dar și multe alte subiecte din aria sănătății mintale. Articolele publicate vor avea o notă personală, relatată și din punctul meu de vedere, iar baza va fi alcătuită din surse bibliografice științifice.