Sărbătorile vin chiar și în vreme de război, pandemie și alte episoade istorice traversate de omenire.

Sărbătorile nu ne așteaptă, zilele trec, calendarul se schimbă, noi trăim fiecare experiență așa cum este ea. Doar oare te mai bucuri de toate astea, așa cum o făceai cândva?

A sosit vremea celor mai frumoase și mai magice sărbători ale anului. Crăciunul, cu al său brad, cu ale sale mici sau mari bucurii presărate printre cadourile mai simple sau extravagante, după plăcerea fiecăruia, cu ale sale mirosuri și gusturi de cozonaci, prăjiturele sau poate chiar Albă-ca-Zăpada, sărmăluțe în foi de varză murată(căci sunt specifice sezonului rece murăturile, nu vița de vie), cu tochitura de porc, șoriciul și alte bucate afumate sau delicatesuri din organe, precum toba și multe altele specifice fiecărei regiuni, vin fiert, coji de citrice, portocale, clementine, mandarine și tot soiul de bunătăți pregătite și savurate la discreție în aceste sărbători.

Știu că suntem încă în perioada postului, și nu intenționez a face poftă nimanui, ci doar a reaminti câteva bucate și arome cu care, cu toții am copilărit. Dar mai presus de toate, să aduc aminte de mirosul, textura și senzația unui brad verde, natural, elementul de decor, poate, cel mai prețios în timpul sărbătorilor, care ne încânta serile cu luminițe și ne oferea pretextul perfect de a fi mai buni și de a dărui din puținul nostru. Dar mai ales, prevestea venirea, mult prea-cunoscutului Moș Crăciun care ne înveselea sărbatorile de iarnă, indiferent de prezența sau nu a fulgilor de nea, independent de vremuri bune sau rele.

Pe paginile din social media ale acestui site, am publicat un video cu împodobirea bradului, pe care aleg, în fiecare an, să-l fac cât mai special cu putință, și, mai ales, cu multe dragoste și bucurie.

Însă, pentru că mereu se nasc critici și discuții pe orice temă, am constatat că trebuie să dezbat subiectul, căci urechile mele aud și mă neliniștesc câteva chestiuni cu privire la acest simbol al iernilor de altădată.

Și spun „de altădată”, căci, ne-am înlocuit tradițiile cu, le-aș numi, clone, sau cu bunuri plasticoase.

Și cum suntem înconjurați de plastic pe oriunde vezi cu ochii, hai să-ți explic cum văd eu lucrurile!

Ani de zile, am renunțat la sublimul brad natural, veșnic verde, de sărbători, din dorința de a face un bine planetei și de a nu polua inutil pentru dorințele mele egoiste de copil, încă.

Astfel, achiziționasem, acum vreo zece ani, un brad artificial, nici prea mic, nici prea mare, care îmi încânta lunile decembrie și ianuarie, după caz, și care-mi oferea libertatea de a scuti finanțele pe o astfel de achiziție an de an și de a face un bine.

Însă, anul trecut lucrurile au luat o întorsătură neașteptată, când, tot copilul din mine, tânjea, ca într-un magazin de jucării, după un brad natural, care să-mi vorbească de copilărie.

Și cum, nerăbdătoare din fire, nu mă dezic de primul instinct, am studiat puțin cum poate fi îngrijit un brad natural pentru a rezista și a mă încânta cât mai mult, astfel, să nu riscăm a supăra copilul din noi, și care sunt procedeele de reciclare, după folosirea acestuia.

Mă simțeam din nou copil. Brusc visam la mirosul de brad, la ace pe pardoseală, la plăcerea împodobirii unui brad zdravăn cu mofturile de rigoare și multe globuri sparte de căderile lui „nervoase„ când nu-i place cum l-ai așezat în casă. Secretul este să-i oferi un loc de cinste unde el poate fi maiestuos și își poate satisface pretențiile regale. De altfel, important este să-i oferi hrană(vorbim de multă apă, căci le place, temperatură joasă ambientală, dar nu te plânge dacă degeri pe lângă el, îți încălezește sufletul cu multe luminițe; aerisirea spațiului constant și stropirea cu apă a crengilor, a acelor pentru umiditate).

A rezistat puiuțul meu până după 5 ianuarie, împodobit după Sf.Nicolae(nu-mi amintesc exact când ne-am luat rămas-bun).

Am primit multe critici, chiar de la prieteni. „Vaaai, dar tu nu erai aia care recicla și binele planetei, ș.a.m.d.? „/ „Tai pădurile!”

Hmmm, stai să mă gândesc dacă e chiar așa. Mă chinuiam să explic cinci minuțele, apoi, știind că-mi pierd vremea și energia, hotăram să nu conving pe nimeni de alegerile mele, căci sunt ale mele.

Și dacă tot suntem la capitolul sustenabilitate, hai să-ți explic câteva motive pentru care un brad natural, în acest moment e mai sustenabil decât un brad artificial și, totodată, importanța plantelor vii în viața noastră.

Oricum dacă nu te conving eu, te vor convinge alte sute de articole scrise pe această temă.

Tai pădurile? Nu, nu le tai. Brazii naturali din comerț sunt crescuți în pepiniere și sunt meniți a fi tăiați, fie că aleg să-i cumpăr sau nu. Dimpotrivă, dacă nu-i cumpăr riscă a se usca și a rămâne nefolosiți în preajma sărbătorilor, lucru cel mai trist, după părerea mea, căci se irosesc plantele.

În al doilea rând, nu plec la pădure cu securea în mână și tai ilegal un copac, ci îl achiziționez pe cel crescut în pepinieră. Sunt câteva și în România, dar majoritatea retailerilor importă brazi din alte țări. Micuțul-mare de anul ăsta e din Polonia.

Într-o țară, care ilegal, nu-mi oferă infrastructura necesară pentru reciclare, în care gropile de gunoi sunt mai mari decât Casa Poporului și, în care, statistic vorbind, suntem pe ultimele locuri din Europa, în ceea ce privește procentele de reciclare a deșeurilor(11% în 2020, studiu realizat de Eurostat); în care iubiții români aruncă în gunoiul menajer tot ce nu trebuie aruncat, iar, în mediile rurale, pădurile sunt defrișate ilegal pentru a încălzi comunitățile, problema nu este că eu cumpăr un brad natural. Problemele reale sunt ignoranța altora, deciziile lor, precum și răutatea, stilul cârcotaș caracteristic românilor.

Problemele colosale sunt că statul cunoaște toate aceste aspecte, suntem veșnic trași de ureche de UE, populația din mediul rural nu e educată și, cel mai grav, nu au apă curentă, gaz sau alte facilitați pentru a elimina toate aceste degradări ale naturii.

Astfel, nu, nu mă simt deloc vinvată pentru această decizie, care, pe de o parte, e una nostalgică și dulce, dar cât se poate de, zic eu, responsabilă, așa cum pot eu mai bine.

Nu sunt aici pentru a judeca pe nimeni. Dacă percepi bradul artificial ca fiind cea mai sustenabilă opțiune și nu duci dorul unui pom de Crăciun veritabil, e în regulă. Eu vorbesc pentru cei care judecă aspru această decizie și pentru cei care își doresc o reconstituire a Crăciunului de altădată, însă, vor câteva informații despre ce înseamnă în 2022 un brad natural pentru decor.

BRAD ARTIFICIAL VS BRAD NATURAL

1. Marele avantaj al bradului artificial este refolosirea lui pe termen lung, până ajunge să se rupă, sau să prezinte semne de uzură, în timp ce bradul natural tăiat poate fi folosit o lună, cel mult, însă, dacă-l îngrijești cu atenție, poate ai o surpriză.

3. Bradul natural în ghiveci e și mai sustenabil, însă, eu am găsit doar brazi în ghiveci care erau deja uscați(anul acesta) și am ales tot unul tăiat. Bradul în ghiveci poate fi plantat după folosire, sau chiar împodobit în curtea casei tale.

4. Brazii naturali sunt crescuți în pepiniere, pot fi reciclați după utilizare și poți primi vouchere din care pot fi achiziționate alte bunuri. Astfel, primești o recompensă și te bucuri că nu l-ai aruncat la groapa de gunoi.

5. Brazii naturali, chiar și aruncați, sunt biodegradabili, deci nu faci rău planetei, în timp ce brazii artificiali au nevoie de minimum 100 de ani pentru a se degrada complet în mediu, fiind din plastic. (Da, e nevoie de 100 de ani pentru a se degrada complet un pet)

6. Brazii artificiali sunt fabricați din plastic, majoritar în China, emisiile de carbon sunt uriașe, și ce să vezi, surpriză, sunt foarte greu de reciclat.

7. Bradul artificial nu are miros, are o textură falsă și nu-ți conferă o stare de bine precum bradul natural. Lemnul este recunoscut pentru apropierea de natură și pentru starea de liniște interioară pe care o transmite.

8. Suntem înconjurați de plastic. Majoritatea lucrurilor fabricate: ambalaje, apa îmbuteliată, mâncarea ambalată, hainele și tot ce e în jurul nostru este din plastic. Poliester înseamnă plastic, și, din păcate, cu regret spun, tot ce este, încă, oferit de natură, mai ales, în domeniul textilelor, cum ar fi lâna a devenit un lux. Da, lâna, fiind o textilă naturală, nu face rău pielii ca în cazul plasticului(alergii, eczeme, etc). Și da, știu de conceptul cruelty-free, dar bunicii mei purtau paltoane de lână, căciuli, pulovere, șosete și fulare de lână, nu le era frig, dar erau sănătoși. În schimb, acum la 25 de ani, tinerii au boli autoimune și cancer. Statistic vorbind nu știu ce ne face mai rău: natura sau plasticul și pesticidele de peste tot?

CONSUMERISMUL, BATĂ-L VINA!

9. Știi ce înseamnă microplastic? Microplasticul este reprezentat de particulele invizibile de plastic pe care le inspirăm în fiecare zi și care sunt letale. Pentru că suntem înconjurați de atâta plastic și suntem forțați să bem apă îmbuteliată(căci unele orașe nu au apă de bună calitate sau are o concentrație de clor mult prea mare), microplasticul e hrana noastră principală. De aici apar și foarte multe boli. Astfel, tu alegi să-ți îmdobești casa, distrugându-ți puțin sănătatea căci nu inspiri aer cu miros de natură și brad, ci cu miros de plastic pe care nu ai cum să-l vezi sau simți.

Cam acestea sunt motivele care m-au împins spre această decizie. Dimineața când intru în living simt miros de lemn ud, de brad mai puțin(ce-i drept în ultimii ani am observat că brazii nu mai au miros-cel puțin,cei crescuți în pepinieră), dar când îl ating și vorbesc cu el, îl ud și îi ofer grijă, iubire, simt energia frumoasă de care am nevoie în aceste sărbători. Și nu, nu se compară cu cel artificial.

Copilul din mine, încă îl așteaptă pe Moș Crăciun, crede în el, și îl va vizita în Laponia, când va veni timpul.

Anul trecut, după folosirea brăduțului, l-am împachetat și l-am lăsat în același magazin, în programul de reciclare, unde, mai apoi, urma să fie făcut bucățele pentru a fi refolosit în alte scopuri. Unele surse mi-au spus că ar face pal din el. Poate palul acela se va întoarce tot la mine acasă. Ca să nu mai zic că am primit 25 de lei înapoi, iar bradul a costat 75. Investiție de 50 lei, iar 25 de lei- sub formă de voucher, s-au transformat în achiziția unui bec.

Asta numesc eu reciclare!

Și aici, închei, primul articol din rubrica imPOSIBIL, unde ne pasă de noi, de sănătate, de problemele de mediu, unde sunt mai „activistă” și militez pentru o viață mai bună, pe cât se poate.

Te invit să mă urmărești și în social media dacă rezonezi cu acest gen de conținut.

Descoperă rubrica JURnal și Discuții FILMice, pentru alte subiecte abordate de mine!

Să aveți un decembrie luminos și plin de veselie! Nu uitați, postul este, mai ales, despre curățarea sufletului, nu doar a trupului.