No, hai să vorbim puțin despre a avea timp să simțim!

Mă tot lupt cu astfel de afirmații și de păreri, mai degrabă aș spune, subiective și prea puțin pline de sens, conform cărora  unii nu au timp să se gândească la anumite chestiuni sau nu au timp să să simtă senzațiile cu care toți, de fapt, ne confruntăm.

 

Mă aflu, poate exagerat spus, într-o stare de supraconștientizare a trupului, poate chiar si a minții si sufletului. Tocmai de aceea, mă bulversează tot ce resimt în mine și îmi este mult prea dificil să conviețuiesc cu ele.

 

Senzațiile din corpul nostru vorbesc, mai mult decât credem. Ele semnalează dificultăți ale organismului de a se adapta la anumiți stimuli sau probleme interioare, conflicte ce trebuiesc rezolvate sau gestionate.

Și acest lucru nu înseamnă deloc cum zice o vorbă „îți cauți probleme acolo unde nu sunt”. Ba evident că sunt, din moment ce ele există în tine și te fac să te simți inconfortabil. E destul de grav ca ele să vorbească și tu să le ignori.

 

Când mă găsesc printre astfel de opinii, mă abțin să explic niște lucruri (de altfel și studiate). Nu sunt în măsură să conving pe cineva de niciun adevăr. Fiecare să-l trăiască pe al lui. Dar în spațiul meu, aici, vorbesc despre ce doresc și cu siguranță, se găsesc și alții ca mine de aceeași părere.

 

Întrebarea mea pentru răutăcioși este: credeți că astfel de persoane sunt cumva lipsite de ocupație și de aceea sunt capabile să analizeze niște componente și efecte importante în viața lor? Și acum pe șleau: credeți ca a fi într-o stare continuuă de conștientizare(a minții și a trupului-numită și mindfulness despre care o să vorbesc în rubrica dezECHILIBRU) înseamnă a-ți pierde timpul cu prostioare?

 

O să mă abțin din a vorbi despre lucruri asemănatoare care pot părea din alt univers. Voi vorbi pe înțelesul oricărui român-creștin. Mă da’ tu când te rogi(tot o formă de meditație și asta, doar că una mult mai profundă), nu ai acea conexiune cu tine, conexiune în care resimți vibrații și senzații în tine neobișnuite? Mă da’ tu când intri în lăcașul sfânt nu te zgădărește nimic în corp, în suflet și în minte. Sau crezi că rugăciunea doar se recită și în biserică pășești ca în vizită?

Bineînțeles că așa-zișii credincioși, sau mai bine spus religioșii sunt complet pe lângă adevăratul sens al cuvântului „credință”. Starea asta profundă de conștientizare a ta te conectează cu tine, pentru că în tine se află și Dumnezeu și uite, mă, cum brusc simți ceva în tine mișcător. Da, mă, alea sunt senzații! Bingo!

 

Și cum ziceam, nu ai nevoie de timp de a gândi sau simți. Ai nevoie de o conștientizare a ce se întâmplă cu tine, în jurul tău și în lume. A fi prezent în prezent. De fapt, înseamnă  a trăi ancorat în realitate, acceptându-ți soarta, calitățile, defectele și a evolua spre viitor, înțelegând ce e greșit acum.

Oamenii nu mai au timp pentru că vor să trăiască în stres, emoții negative, iar scopurile lor sunt munca, banul, petrecerile, luxul și multe alte chestiuni care nu reprezintă hrana nici pentru suflet, nici pentru minte. Nu-ți mănâncă timp din viață. Mai mult timp petreci mâncând ra**t despre lucruri pe care nu le cunoști doar pentru că societatea te-a învățat că trebuie să fii mereu ocupat și în alertă. Regret să-ți spun: așa ai fost manipulat să gândești, dar, de fapt, trăiești o realitate deformată. Nu e sănătos ce faci, e chiar împotriva ta și a esenței de a trăi.

 

Știu, știu că trăim în era robotizării, a accesului facil și masiv la informație pe gratis, lipsită de logică și calitate, ceea ce aparent ne îndobitocește decât să ne deschidă mințile.

Dar nu-ți mai da ție voie să împrăștii cu păreri subiective neavizate, răutăcioase și prea-pline de egoul tău doar pentru că masa populației face la fel ca tine. Fii tu mai deștept și mai ține-ți gura, că-s mulți câini de latră, dar niciunul cu pedigree.

 

A resimți orice factor extern, a resimți orice senzație internă te face doar un om consțient de existența sa materială pe acest Pământ.

Vă rog eu mult, nu mai negați existența fizică a voastră și faceți lucrurile mai gândite, mai analizate și mai înțelept.

 

Și vă mai rog să nu mai considerați că acest stil de viață haotic, robotizat, non-conștient și grăbit este calea cea dreaptă de a fi, când, de fapt, e o evidentă abatare de la drum.

 

Întoarceți-vă către voi! Și mai lăsați răutatea unii dintre voi că parcă erați super-hiper-mega ocupați și nu aveți timp de prostioare!

Citește și

error: Conținutul este protejat de drepturi de autor!